Am plecat la Brașov cu o zi înainte de cursă, anxioasă ca de obicei. Totuși mai puțin decât la cursele Spartan Race deoarece de data asta aveam un plan bine pus la punct. Și anume, să iau cursa ca pe un antrenament personal, mai intens ce-i drept, însă fără nici o presiune legată de rezultat. Să mă relaxez, să nu mai iau treaba așa în serios și poate cine știe, chiar să mă distrez. La cursele Spartan Race am fost super stresată, am pus o presiune imensă pe mine, nu m-am concentrat și am avut de pierdut.
