Știam înainte să ajung la țară că nu o să avem apă curentă și nici fântână în curte. O situație nefericită. Dar ce era să fac, să nu mă mai mut la țară? Totuși, fântâna de la care ne puteam aproviziona se afla în curtea vecină, așa că dracul nu era atât de negru. Oarecum. Situația era inconfortabilă deoarece curtea era locuită, ceea ce ne punea într-o relație de inferioritate cu proprietara puțului, mai ales că era fix genul de om care să profite de asta. O situație nespusă cu voce tare dar care se simțea de fiecare dată când intram pe poartă în drum spre fântână. Plus o serie de obligații. Pe vremea aceea nu aveam nici drum și astfel posibilitatea racordării la apa din sat nu exista. Așadar, tot ceea ce presupune apă de spălat: vase, haine, om; apă de consum: om, animale; și alte întrebuințări ale acestei substanțe vitale, se transporta cu două găleți, pentru echilibru și eficiență, a 10 litri găleata.
