Îmi place anotimpul ăsta de mor. Mă trezesc dimineața în jur de ora cinci. Îmi beau cafeaua liniștită în compania pisicilor care rup ușa cum aud că m-am trezit și vor să intre la castroane. Marian doarme încă și eu am câteva ore ale mele. Servesc un mic dejun și bag niște gimnastică. Apoi mă pregătesc de zi. Cu straturi peste straturi de haine. O plăcere. Ies afară, gerul mă ciupește un pic și mă activează. Mă așteaptă nerăbdători porcii și cățeii. Îi servesc și apoi mă apuc de niște treabă în funcție de ce vreau să fac în ziua respectivă. Urmează prânzul, în fiecare zi altul, m-am obișnuit să fac mâncare în fiecare zi. După prânz bag un somn mic urmat de încă câteva ore de alte activități casnice. Sau/și mai scriu ceva, mai fac ceva la calculator. Vine ora la care tre` să fac focul și pac, la cinci treizeci e întuneric și mă pregătesc de închiderea zilei. În pijamale, o mai fâlfâi un pic pe net și citesc ceva înainte de culcare. La nouă, noapte bună. Prind orele alea de aur între 10 și 2 în care organismul uman se regenerează cel mai bine.
