Iarna bate vara

Îmi place anotimpul ăsta de mor. Mă trezesc dimineața în jur de ora cinci. Îmi beau cafeaua liniștită în compania pisicilor care rup ușa cum aud că m-am trezit și vor să intre la castroane. Marian doarme încă și eu am câteva ore ale mele. Servesc un mic dejun și bag niște gimnastică. Apoi mă pregătesc de zi. Cu straturi peste straturi de haine. O plăcere. Ies afară, gerul mă ciupește un pic și mă activează. Mă așteaptă nerăbdători porcii și cățeii. Îi servesc și apoi mă apuc de niște treabă în funcție de ce vreau să fac în ziua respectivă. Urmează prânzul, în fiecare zi altul, m-am obișnuit să fac mâncare în fiecare zi. După prânz bag un somn mic urmat de încă câteva ore de alte activități casnice. Sau/și mai scriu ceva, mai fac ceva la calculator. Vine ora la care tre` să fac focul și pac, la cinci treizeci e întuneric și mă pregătesc de închiderea zilei. În pijamale, o mai fâlfâi un pic pe net și citesc ceva înainte de culcare. La nouă, noapte bună. Prind orele alea de aur între 10 și 2 în care organismul uman se regenerează cel mai bine.

Mă simt eficientă. Zilele astea scurte mă motivează să fac mult mai multe chestii în intervalul de lumină disponibil.

Vara e o mizerie totală. Ziua ajunge chiar și la 13 ore. Cu toate orele ei de lumină cu tot, nu reușesc să fac mare lucru. Juma de zi e pe modul de survivor. Canicula mă pune la pământ și a naibii îmi mai și accentuează anxietatea. Vara asta am aflat că temperaturile foarte ridicate au efectul ăsta asupra omului și mai ales ăstora ca mine care suferă oricum de anxietate indiferent de anotimp. Zi multă cu eficiență zero. Nu pot să mă bag în pat la opt, căci încă e lumină afară, așa că mă culc târziu și nici nu am un somn odihnitor din cauza disconfortului termic. Nu mă simt niciodată curată, hainele se lipesc de mine toată ziua, soarele arde de efectiv îmi vine să plâng. Fac și sport mai puțin că leșin de la încălzire, două genuflexiuni și curg apele pe mine cascade. Bietele animalele sunt și ele leșinate toată ziua. Mai ales porcii. Ăstora tre` să le fac piscine că să-și tragă sufletul de la prea multă căldură ceea ce mă obligă să aduc apă când Sorel caută să mă prăjească. Câinii n-au chef nici să latre iar pisicile stau leșinate printr-un colț de umbră. Anotimpul ăsta mai aduce cu el un milion de muște care-mi bâzâie nervii, niscaiva țânțari vampiroși noaptea, gărgăuni cât capul meu de mari puși pe rele și căpușe ce-mi atacă mâțele. Vara, anotimpul bubelor și bubițelor de tot felul. Și al prafului, Doamne, totul e numai praf, îl simt în nări, îl văd pe mobilă cum se adună, că stau cu ușile și geamurile crăcănate zi și noapte în speranța că poate prind o adiere. 

Unde mai pui că mă încăpățânez să port bluzițe cu mânecă lungă și blugi pentru a-mi proteja pielea de o eventuală îmbătrânire prematură și să nu mi se decoloreze tatuajele. Nici nu pot să mă bronzez, doar mă prăjesc neuniform. Dar în special pentru că nu-mi plac ținutele sumare indiferent de anotimp. Într-o vizită la oraș o aud pe una pe trecerea de pietoni spunându-i altei gagici: “Vara îți dai seama cel mai bine de stilul vestimentar al omului”. Ce glumă! Nu draga mea, vara îți pui în valoare formele, căci ce stil deosebit poți să ai în șlapi, tricou și un petec de blug? Dar de, când urlă hormonii în tine vara e anotimpul propice să-i pui în valoare. 

 Vara asta a fost cea mai călduroasă pe care am prins-o de când sunt aici. Sigurul motiv cu care privesc vara cu ochi îngăduitori e că atunci poți crește o legumă-două și că fără soare n-ar fi viață pe pământ. Dar mai dă-l în mă-sa, poate să fie și el mai blând. Dar nu e și nici nu o să mai fie, pentru că… încălzire globală. Vara asta când s-a terminat, a rămas anxietatea la gândul că în câteva luni o iau de la capăt. Aia e, până atunci o să fac the most of aceste luni răcoroase și frumoase, mânca-o-ar mama de iarnă drăguță.