Prima parte a poveștii o puteți citi aici: Primul nostru porc – Jimmy
Timpul trece, Jimmy crește. Din porcușorul cel simpatic se transformă într-un mistreț adolescent și îl apucă cheful de dragoste. Începe să fie mai nervos. În zilele ”acelea” nu te mai puteai înțelege cu el. Ne informează oameni cu experiență în creșterea porcilor că Jimmy trebuie castrat ca să se calmeze. La care eu fără să am nici cea mai vagă idee ce poate să facă un mistreț în călduri, refuz. Cum să îi tai bărbăția animalului nostru de companie?
Când mergeam la pădure chinuia câinii care veneau cu noi (unul al nostru, doi ai vecinei) încercând să-și satisfacă nevoile folosindu-i pe ei. Ăștia săracii, se puneau la pământ, pe burtă și nu mai mișcau până îl îndepărtam noi pe Jimmy. Nici nu aveau ce să-i facă, porcul fiind mai puternic. Din cauza hormonilor, o lua razna tare. O dată, încercând să evadeze, și-a prins urechea într-o bucată de fier beton de la gardul cotețului și a tras atât de tare încât aceasta i-a rămas prinsă doar într-o bucată de piele. Au venit doi vecini, l-au imobilizat și Marian a reușit să-i coasă urechea la loc.
Devenea agresiv, în special cu Marian unde probabil simțea testosteronul dușman. Într-o zi l-a prins într-un colț și nu se mai dădea la o parte. Atunci Marian îi dă un furtun pe spinare, să se miște (stați liniștiți, porcul nu a fost rănit sub nici o formă, are pielea groasă) și atunci, în doi timpi și trei mișcări îi aplică o lovitură din profil și cu colțul lui ascuțit îl taie pe picior. Vedem atunci, în premieră, o altă față a lui Jimmy. Imediat închis în coteț, pe arest, o lună. Baftă mers la pădure, stat prin curte și alte distracții. Ce e de făcut?
Ne gândim la o soluție, dată fiind situația și ne hotărâm să-i luăm o soață. O găsim la o crescătorie aproape de satul nostru la un preț rezonabil. O scrofiță mangalița, creață și roșcată, în vârstă de 4 luni pe care o botezăm: Gina. O aducem acasă și o închidem într-un alt coteț. Gina, trebuia să stea separat de Jimmy care avea deja un an și nu știam cum va reacționa. Ne gândim să stăm așa cu ei câteva luni, până mai crește și ea. Noua achiziție se dovedește un porc greu de suportat. Stătea în coteț și urla toată ziua. Porcul poate să țipe, foarte ascuțit și foarte mult timp, parcă nu obosește. Cam asta făcea ea toată ziua, iar cotețul ei se afla destul de aproape de casă. Cu urechile ei clăpăuge auzea orice mișcare și se activa. Nu-mi venea să cred cât de enervantă putea fi. Era o diferență covârșitoare între ea și Jimmy când era mic. Într-un final îi punem împreună, poate așa se mai liniștește și Gina iar Jimmy o să fie fericit. Și într-adevăr s-a liniștit, nu mai urla.
O perioadă, scurtă, viața continuă fără mari probleme. Ieșeam cu ambii porci la pădure. Mai rar ce-i drept. Gina era mai greu de urnit la plimbare și mai bleagă pe teren, iar Jimmy destul de independent. Nu prea o ajuta și în continuare încerca să siluiască bieții câini. Cu timpul agresivitatea lui Jimmy mai crește. Picioarele lui Marian devin ținte pentru descărcare hormonală. Astfel un atac se face două, apoi trei, apoi patru. Avea niște colți foarte ascuțiți cu care te tăia numai dacă te atingea din greșeală. Vă dați seama cum era când o făcea intenționat și cu patimă. Nu înțelegeam ce naiba se întâmplă. Credeam că i-am rezolvat problema. Până a făcut Marian un research pe internet și am aflat, că un porc vier poate să iubească fără probleme 50 de scroafe! Și noi credeam că i-am rezolvat apetitul cu una.
Într-o zi, în timp ce ne aflam la oraș, ne sună o vecină, că au scăpat porcii. Lumea deja știa ce-i poate pielea lui Jimmy și le era un pic mai frică de el. Se făcuse mare oricum. Vecina cheamă întăriri să o ajute să-i bage măcar în curte până reușim noi să ne întoarcem. Ne întrebam cum și pe unde naiba au ieșit deoarece închisesem foarte bine cotețul, ce era oricum ranforsat cu fier-beton și stâlpi din ciment. Jimmy fiind foarte puternic, cotețul căpăta întăriri la fiecare aventură. Ajungem acasă. Gina în curte, Jimmy de negăsit. Trei femei s-au chinuit să-i bage în curte, dar el le-a fentat și a fugit în pădure. Oricum nu voia nimeni să se pună la mintea lui. Mergem să investigăm cotețul. Ce naiba s-a întâmplat? Ce credeți? A ieșit pe acoperișul cotețului format din niște plăci de azbociment puse unele peste altele. Pe alea le-a dat la o parte și a sărit, cu toate că porcul nu e un animal renumit pentru salturile lui pe verticală. Gina l-a urmat și aia a fost.
Trei zile și trei nopți a lipsit Jimmy de acasă. Doamne, ce l-am căutat în tot satul. Am întrebat oamenii, am lăsat numere de telefon, am dat sfoară în țară că mi-a dispărut purcelul. Am plâns și am fost foarte supărată zilele alea.
După a treia noapte de coșmar primim un telefon care ne anunță că porcul a fost reperat. Era o casă cam la vreo 4 km distanță de noi, la o altă intrare spre pădure. Jimmy fusese să-și caute iubirea prin pădure și pe la casele de lângă, care aveau scroafe. În pădurile de aici sunt mistreți si el le simțea mirosul. Ajunsese aproape de curtea aia pentru că acolo locuia o scrofiță. Am fugit ca gândul și ca vântul. Când am ajuns și l-am văzut mi s-a ridicat o piatră de pe inimă. Stătea în iarbă, istovit și rănit. Se pare că prin pădure se bătuse cu mistreții, avea o rană de 30cm foarte adâncă pe corp, una la picior și altele mai mici. Acum încearcă să-l duci acasă. „Gi, gi, gi, hai Jimmy acasă!” Ne înțelegea, dar era prins între două lumi. Cea în care voia sa vină cu noi și cea în care mirosul de scroafă îl fermeca. Se urnea un pic, apoi se întorcea să miroasă prin gard scroafa omului. Ne-a ajutat lumea cu porumb, cu pâine, cu orice ceream, doar de s-ar fi urnit. Ne-am chinuit ceva. Mergeam pe stradă, Marian de-o parte eu de cealaltă, și Jimmy între noi. Lumea se oprea, care să nu ne încurce, care să admire porcul cel mare și frumos. La un moment dat ne-a ajutat și un nene venind cu mașina ușor în spatele porcului să-i mai dea avânt. Creștea inima în mine că îmi admira lumea așa mult purcelul.
După aventura asta am hotărât să-l castrăm. Oricum mai era până creștea Gina și începuse să ne cam fie frică de el. Nu prea voiam să-l sacrificăm. Am făcut tot ce ne-a stat în putere să amânăm partea cu cârnații. Chemăm omul potrivit pentru operație plus câteva ajutoare. Era vorba de castrare și tăiat colții ca să nu ne mai taie, din greșeală sau intenționat. Reușește omul să-i taie doar un colț, porcul fiind legat într-un fel anume, nu a avut acces la celălalt. Bine și-așa. Operația este un succes. Jimmy nu mai este vier. Ne gândim noi că s-a calmat și îl vom ține până la adânci bătrâneți.
Stă o perioadă închis, separat de Gina ca să se vindece. Pare alt porc, mai calm. Castrarea plus ultima aventura prin pădure au necesitat ceva timp de refacere. Trece perioada asta și vrem să-i scoatem la o plimbare. Că n-au mai fost de mult, că o să le facă bine. Ieșim pe poartă, dar Gina găsește niște ghinde lângă gard și nu mai ascultă. Jimmy o ia direct spre pădure. Marian cu câinii merg după el, eu rămân să mă descurc cu Gina. Nu reușesc să o urnesc nici spre pădure, nici în curte. Cu chiu cu vai, nervi și țipat o bag în curte și merg după ceilalți. Deja mi se dusese tot cheful de plimbare. Nu mai asculta nimeni de nimeni, toți o luau în direcții diferite, era un haos total. Ajung în pădure și îi spun lui Marian să-l chemăm pe Jimmy să ne întoarcem, nu este asta ziua de plimbare. Porcul era la o groapă de noroi celebră pe zonă, unde se bălăcesc mistreții noaptea. Marian zice să mai așteptăm un pic, să-și facă Jimmy damblaua.
Eram la vreo zece metri de ei, îl aud pe Marian cum zice ”Jimmy, hai acasă”. După asta aud un țipăt, mă întorc și văd cum porcul îl aruncă pe Marian în aer, din față, în condițiile în care cel din urmă măsoară aproape 2 metri. Marian cade la pământ, urlă de durere: piciorul, piciorul! Fug înspre ei, Jimmy era chiar lângă capul lui. M-am panicat maxim! O singură mișcare din partea porcului și aia era. Câinii se sperie și ei foarte tare și fug. Reușesc să-l gonesc pe porc, care dispare în pădure. Chem salvarea. A fost interesant să explic dispecerului ce s-a întâmplat pe un ton precipitat și panicat. Mi s-a spus să leg piciorul victimei cu ceva. Folosim hanoracul ce-l aveam pe mine și încercăm să ajungem la drum pentru a aștepta salvarea. Chem o vecină să mă ajute sa-l mut pe Marian și să-mi aducă sprayul paralizant (mi-era că se întoarce porcul). Așteptăm salvarea în drum, deși eram aproape de casă mi s-a spus să nu deplasez foarte mult rănitul. Se face noapte. Aduc un izopren, niște haine, trusa medicală și stăm pe întuneric o oră si jumătate până vine ambulanța din municipiu. În timpul ăsta, cu experiența de la rănile anterioare, Marian se pansează singur. Vine salvarea, îl duce pe Marian la spital. Din fericire nu era foarte grav. Îi suturează rana și îl externează.
În noaptea aia ne-am hotărât. Jimmy trebuie să moară. Era: ori el ori noi. Nu s-a întors acasă în noaptea aia. Marian a stat la pat cu niște dureri cumplite și eu lângă el așteptând întoarcerea porcului. După faza asta începuse să-mi fie foarte frică de el și nu era nimeni să mă ajute să-l bag în coteț.
Dimineața strigă vecina că vine porcul din pădure. Am ieșit afară. Porcul a intrat pe poarta. Am ieșit în fața lui cu boabe de porumb să-l ademenesc spre coteț. Eu mergeam cu fața spre el în direcția cotetului, îmi tremurau picioarele ca în desene animate (la propriu, nu la figurat), l-am băgat în coteț și, toată tremurând, am reușit să prind carabinele.
Marian s-a vindecat foarte greu, imobilizat la pat și multe vizite la spital. Am acceptat atunci amândoi că nu mai putem să-l ținem pe Jimmy. Castrarea nu schimbase foarte multe, nu așa cum ne așteptam noi. Porcul ca să nu dezvolte apucături din astea trebuie castrat în primele luni de viață. Nu la doi ani cât avea Jimmy când am făcut-o noi.
Despre cum s-a încheiat povestea asta și ultima surpriză din partea lui Jimmy într-un viitor articol.
